29 August-NICIDECUM NU RENUNȚA!

„Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile” (Proverbe 16 3)

Când începi sa crezi ca prosperitatea ta este suficient de mare ca să te poți odihni pe lauri necazul bate la ușa Ai pus barieră creșterii tale! Solomon a scris: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați” (Proverbe 22:29).


Prosperitatea este întotdeauna o posibilitate, dar niciodată o garanție. Ea aparține celui ce este gata să ajungă devreme, să stea până târziu să mai meargă un km.in plus și sa se tot întrebe: „Există o cale mai bună?”

O agenție publicitară a creat odată o reclama pentru o companie de automobile. Ea spunea astfel: „La o suta de kilometri pe oră cel mai puternic zgomot in acest Rolls-Royce vine de la ceasul electronic”.

Când reclama a fost prezentată conducem companiei, directorul a zâmbit și a spus: „Cred că va trebui să facem ceva cu ceasul acela!” Un tânăr l-a întrebat odată pe Henry Ford: „Cum pot să-mi fac un nume si să am succes?” El a răspuns: „Hotărăște ce-ți dorești, apoi ține-te de lucrul acela.

Nu devia niciodată de la traseu indiferent cât timp îți va lua sau cât de dificil va fi drumul Și nu te opri până când nu iți vei atinge scopul”.

Oamenii care prosperă au un lucru în comun: ei refuză să renunțe! Indiferent cat de des cad ei se ridică iarăși, se scutură de praf, își învață lecția și o iau de la capăt.

Paul J.Meyer spune Nouăzeci si noua la sută dintre cei care eșuează nu sunt învinși,ci pur și simplu renunța . Biblia spune: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca sa capete o cunună” (1 Corinteni 9:25).

Singurii care nu au parte niciodată de eșec sunt cei care nu încearcă. Așadar, continuă să mergi înainte și nici sa nu te gândești sa te dai bătut!

27 August-RECUNOAȘTE-TI GRESELILE !

„Cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.”Proverbe 15:32

Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea”, neținând seama de greșelile, slăbiciunile și eșecurile lui (Faptele Apostolilor 13:22). Una dintre calitățile care l-a făcut pe David atât de mare a fost disponibilitatea lui de a-și recunoaște greșelile, lată două exemple:


1) În timp ce fugea de mania regelui Saul, el a cerut ajutor preotului Ahimelec – decizie care l-a făcut pe Saul să poruncească omorârea a optzeci și cinci de preoți și a familiilor acestora. Devastat, însă nu si defensiv, David i-a spus lui Abiatar, fiul preotului ucis, rămas în viată: „Eu sunt pricina morții tuturor sufletelor din casa tatălui tău” (1 Samuel 22:22). Iți poți imagina cum e să-ti asumi responsabilitatea pentru o consecința atât de tragică?

2) Când proorocul Natan l-a confruntat referitor la relația lui cu Batșeba și la încercarea lui de a acoperi sarcina care a dus la uciderea soțului acesteia David a recunoscut: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13).

Ai tu maturitatea emoțională si spirituala ca sa recunoști un asemenea fapt? Sau ai tendința de a-ti apăra faptele din teama de a nu îi judecat, criticat sau respins? Te simți uneori atacat când cineva îți oferă feedback, fie că este pozitiv, fie ca este negativ? Te retragi în tăcere? II acuzi sau îl învinovățești pe atacator? Faci comentarii ostile? Devii sarcastic? Nu faptul că faci greșeli te face o persoana mai rea, ci faptul că le aperi.

Nu lasă ca mândria să-ți fure înțelepciunea care vine în urma recunoașterii greșelilor si în cele din urma creșterea. „Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere”. (Proverbe 15:32)

23 August-CAUTĂ OAMENI CARE CRED ÎN TINE

„Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

Mark Twain a spus: „Ferește-te de oamenii care încearcă să-ti micșoreze râvna. Oamenii mici mereu fac as a, dar cei cu adevărat mari te fac să simți că și tu poți ajung e mare”. Oare de ce spune Biblia: „Purtați-va sarcinile unu altora”? Pentru că o persoană poate duce o sarcină grea numai pe o distanța scurtă.


Romancierul american John Kennedy Toole a descoperit repede lucrul acesta. Ca tânăr scriitor, el a lucrat singur la scrierea unui roman în New Orleans. Când l-a terminat l-a trimis la numeroase edituri, dar toate l-au refuzat. Copleșit de respingere, el și-a luat viața. Ducă înmormântare, mama sa a găsit în pod, un manuscris pătat de cafea pe care l-a luat și l-a dus la un profesor de la Universitatea de stat din Louisiana, care a fost de acord să-l citească.

Acesta a recunoscut numaidecât geniul scriitorului și l-a recomandat unei mari edituri. După apariție romanul lui John Kennedy Toole, „Conjurația imbecililor”, a câștigat Premiul Pulitzer si a fost lăudat ca fiind unul dintre romanele importante ale secolului douăzeci.

Dacă s-ar fi înconjurat de prieteni care să știe sa duca povara împreună cu el, să-l încurajeze când s-a confruntat cu respingerea si să-l motiveze sa continue, viața lui ar fi fost altfel.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta- Caută oameni care cred in tine și primește sprijinul pe care ți-l oferă ei!” Petrece mai mult timp în compania celor care te ajuta sa te dezvolți și să devii mai bun și mai puțin timp în compania celor care te secătuiesc de energie, timp și talent. Prietenii care aduc încurajarea în viața ta sunt de neprețuit Cuvintele lor sunt „ca niște mere din aur într-un coșuleț din argint” (Proverbe 25-11)

22 August-DĂ ZECIUIALĂ LUI DUMNEZEU (4)

„De nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El” (Psalmul 34:9)

Când vine vorba despre dărnicie, distingem trei categorii de oameni: Tipul cremene sau împietrit tipul burete sau sugativa și tipul fagure de miere.


Ca să obții ceva de la tipul cremene, trebuie să dai cu barosul și s-ar putea să primești doar „scântei”! Ca să obții ceva de la tipul burete trebuie să-l S?1 s-ar putea să picure. Dar, de la cel de tipul fagure de miere pur si simplu dă peste si se revarsă.Așadar ce fel de om ești tu in materie de dărnicie?

Psalmistul scrie: „Gustați și vedeți ce bun este Domnu!! Ferice de omul care se încrede în El!-Căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de LI! (v. 8-9). A da zeciuiala este un act al închinării. Din cele 118 ore în care ești treaz într-o săptămâna, aproape jumătate au de-a face cu câștigarea banilor.

Deci, când te duci la Casa Domnului în Ziua Domnului, când iei parte la Masa Domnului si pui zeciuiala Domnului în visteria Domnului, foci un act de profundă închinare. Să fim clar înțeleși: un Dumnezeu care pavează străzile cerului cu aur nu va da faliment pentru că tu nu-i dai zeciuiala din venitul tău.

Dar ia aminte la următoarea fraza! Pe cupola unei biserici a apărut o inscripție: „Dați Domnului zeciuială proporțional cu venitul vostru, ca Domnul să nu se mânie pe voi si să vă dea un venit proporțional cu zeciuiala voastră .

Actul zeciuielii nu se reduce la zeciuială; el are de-a face cu cel care dă zeciuiala. Nu se reduce la bani; el are de-a face cu bărbatul sau femeia care dăruiește Nu se reduce ia posesiuni; ci are de-a face cu posesorul.

Compozitorul Issac Watts a spus: „Chiar de-as avea întreaga lume ca Lui sa i-o pot dărui, ea ar fi mult prea puțin. Măreața Lui dragoste divină pretinde sufletul meu, viața mea, tot ce-i al meu”.

„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37)

Toți trei împreună nu mai aveau decât 15 pfenigi și anume, cei trei pionieri din compania a doua al celui de-al șaptelea batalion de pionieri din Köln, care în 9 aprilie 1854 a pornit mărșăluind de la cazarmă, pentru a lua în primire paza centrului de înot, de pe malul drept al Rinului, mai sus de Deutz. Pe drum au căzut de acord să cumpere cartofi de acești 15 pfenigi și mărșăluind mai sus de podul de pontoane, au văzut stând un bărbat care încărcase cartofi. Când seara pe la ora opt a trecut pe lângă bazinul de înot un bărbat cu barca, pionierii l-au strigat; el l-a luat pe unul dintre ei cu el și l-a dus în aval, la șlepul cu cartofi.

Cincisprezece pfenigi nu este mult, dar bietul soldat care voia să cumpere pentru trei burți goale, a găsit o inimă miloasă și a făcut o afacere bună. Omul cu barca plecase mai departe și potrivit înțelegerii, a venit un al doilea bărbat de la pază, cu un ponton, pentru a duce înapoi la bazinul de înot pe cumpărător și cartofii. Abia a ajuns pontonul de-a lungul șlepului cu cartofi și cumpărătorul a și sărit în el cu cartofii, iar noul venit a spus liniștit în dialectul Köln-ului: ‚Nun draeuen ick off!’ (Acum apăs, ca să-l desprind.) Dar în timp ce desprindea pontonul de șlep, și-a pierdut echilibrul și a căzut între ponton și șlep, în Rin. El era cunoscut ca un bun înotător și astfel camaradul lui s-a gândit în prima clipă: iese el iar, imediat. Dar imediat după aceea l-a chemat pe barcagiu în ajutor și a sărit el însuși, fără să stea pe gânduri, după camaradul scufundat. Barcagiul și-a dat imediat seama de primejdie, căci într-o asemenea situație forța torentului împinge sub șlep chiar și un înotător bun, înainte să poată ajunge la suprafață. Așa a fost și în acest caz. Barcagiul a sărit cu o cange în ponton, a băgat cangea sub șlep și a mișcat-o încoace și încolo și după scurt timp l-a scos de acolo pe cel accidentat. Așa că a ridicat trupul fără viață în ponton, cu ajutorul camaradului care sărise după el. După aceea a pornit trista întoarcere la bazinul de înot.

Acolo a venit, atenționat de niște oameni care stăteau pe mal, un medic, care a încercat totul ca să-l readucă la viață pe cel înecat. – Totul a fost zadarnic; era mort! Timpul lui de slujire pe pământ expirase; el a plecat din timp - în veșnicie; trupul care zăcea așa de liniștit în hainele ude, pe scândurile bazinului de înot, era numai haina dezbrăcată, scoasă din uz a unui om, care a trecut el însuși dincolo, într-o altă țară.

Imediat în apropierea acestui înveliș fără viață, stătea prietenul nostru, care sărise așa de curajos în urma celui accidentat, de la ora zece până la douăsprezece noaptea, în post. Și hainele lui încă mai erau ude. Dar nu lucrul acesta îi mișca inima, ci toate gândurile lui erau afectate și pline de un adevăr copleșitor; inima și conștiința lui i-au adeverit: dacă tu ți-ai fi găsit azi moartea în valuri, atunci partea ta ar fi fost pierzarea veșnică. El a devenit dintr-odată deplin conștient de acest adevăr, și-a văzut viața în lumina veșniciei și s-a recunoscut drept un păcătos pierdut.

La ora 12 a fost înlocuit de gardă, pentru că între timp anunțul accidentului ajunsese la cazarmă. Superiorii lui i-au trecut cu vederea delictul greu, de a fi părăsit postul; curajul și devotamentul cu care sărise după cel accidentat i-au fost recunoscute. La amiaza următoare, la apel, pionierul nostru a fost lăudat în fața trupei adunate, că a încercat să-și salveze camaradul cu riscul propriei vieți. A mai primit și o răsplată în bani, de 2 taleri și 15 groși, în dar.

Dar toate acestea n-au adus liniște inimii lui. Zi și noapte îl însoțea gândul: te duci la pierzare, nu poți sta înaintea lui Dumnezeu.

Nu era o închipuire în inima acestui soldat curajos, nu era o toană cea care îi umplea trăsăturile și ființa cu o asemenea seriozitate, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu lucra în inima lui, iar harul l-a ferit, ca să nu amuțească glasul lui Dumnezeu cu pălăvrăgeli ușuratice și cu pofta lumii. Era dumnezeiasca tristețe, care aduce o pocăință care duce la mântuire. (compară cu 2 Corinteni 7,10)

Toate acestea se petrec în liniștea inimii, care bate sub hainele albastre. Nici un ochi al superiorului nu le poate pătrunde.

Șase luni s-au scurs, serviciul de vară și exercițiile de toamnă au trecut, se făcuse octombrie când același pionier stătea în același post. Avea numărul 2, luna arăta strălucitor de luminoasă, dar gândurile se întorceau mereu la același lucru: el vedea că viața și faptele lui îl acuzau înaintea lui Dumnezeu.

A bătut ora zece în turnurile bisericii, a venit înlocuitorul, dar prietenul nostru i-a spus că vrea să mai rămână cele două ore în post. Apoi, după ce a fost iar singur, s-a aruncat în genunchi, a strigat la Dumnezeu după îndurare și milă. Atunci a înțeles inima lui cele două cuvinte ale lui Dumnezeu: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.” (Isaia 1,18) și celălalt: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”(Ioan 6,37). Atunci, de pe buzele soldatului care se ruga s-au desprins cuvintele: ‚O, Dumnezeule, Tu poți totul, dar un lucru nu poți, nu poți să minți! Dacă ai spus că L-ai trimis pe Isus pentru cei pierduți, aici este unul! Da, aici este unul, care are nevoie de îndurare și milă.’

Dumnezeul bogat în îndurare a răspuns în aceeași clipă la rugăciunea credinței: fericire, pace și bucurie s-au revărsat în această inimă și în același ceas a putut să-i mulțumească lui Dumnezeu, care i-a dăruit pace și i-a șters păcatele cu sângele prețios al lui Isus.

45 de ani au trecut; mâna acum tremurândă a acestui pionier, care a pus pe hârtie această cea mai importantă și mai mare trăire a unei vieți foarte agitate, încheie relatarea cu următoarele cuvinte: ‚Harul lui Dumnezeu, care în acea noapte, în postul de pază de la bazinul de înot m-a făcut fericit, nu m-a părăsit; și sunt convins că mă va însoți până când vaporașul meu va intra în portul odihnei, pentru a fi veșnic cu scumpul meu Domn.’

Dragă cititorule, știi câte ceva despre asemenea ceasuri în care harul lui Dumnezeu te-a prins și tu ai prins harul lui Dumnezeu? Trece pe lângă noi câte unul care simte o durere lăuntrică, dar căreia nu-i poate da un nume. Este apăsat, învăluit în griji, se simte sărac, gol, nevrednic, singur în mijlocul mulțimii de oameni. Lumea numește aceastadispoziții posomorâte, de care ar trebui să te scuturi, cărora n-ar trebui să le facem loc. Dar aceasta este pe departe greșit: Duhul lui Dumnezeu lucrează într-un asemenea om. Se apropie clipa când vede și simte că este adânc în nenorocire, că păcatul este pierzarea lui. Mulțimea încălcărilor sale îl desparte de Dumnezeul lui și multe păcate și greșeli de demult, pășesc vii în fața conștiinței sale ca acuzatori.

Dragă prietene, dacă aceasta este starea ta, n-ar trebui să te întorci și tu cu stăruință fierbinte, la inima îndurătoare a Dumnezeului oricărui har? Cheamă-L, pune la picioarele Lui toată vina ta și nevoia ta, vino ca un păcătos pierdut, care nu-I poate aduce lui Dumnezeu nimic, decât păcatul lui. Nu te poți face mai bun decât ești. Ia-L pe Dumnezeu pe cuvânt și vei afla și tu, că Isus este plin de îndurare și de milă în prezent. De pe buzele Lui răsună într-o lume de păcat, pierdută, cuvântul harului: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară!”


Mesagerul iubirii

19 August-DĂ ZECIUIALĂ LUI DUMNEZEU (1)

„Orice zeciuială … este a Domnului” (Levitic 27:30)

În loc să spui: „îmi dau lui Dumnezeu zeciuiala mea”, ar trebui să spui: „Îi dau lui Dumnezeu zeciuiala Lui”. Tu, poate, zici: „Eu am câștigat banii, sunt ai mei”. Dar să vedem ce spune Biblia: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc” (Psalmul 24:1).


Dumnezeu este Stăpânul fiecărui metru pătrat de teren de pe pământ și al tuturor persoanelor care umbla pe el- inclusiv al tău. Tu nu ești proprietar, ești administrator! Iar daca un bun administrator menta sa fie răsplătit pe măsură, de către stăpânul său, prioritatea lui este să-i facă pe plac și sa-i împlinească voia. Bibia spune: „Orice zeciuială…este a Domnului”.

Încearcă sa ai o gândire corectă cu privire la acest subiect! În planul lui Dumnezeu, 10% din venitul tău reprezintă „fonduri dedicate” care trebuie folosite numai pentru acest scop – planurile Sale pe pământ.

Zeciuiala nu este calea prin care biserica își mărește bugetul; ci modul în care Dumnezeu își instruiește copiii Noi denaturăm Cuvântul lui Dumnezeu dacă dăm învățătura ca zeciuiala este un mijloc de a achite datoriile bisericii, o metodă de a strânge fonduri sau un leac pentru neajunsurile financiare ale bisericii. Biblia spune: „Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbe 23:26).

Când Dumnezeu se bucura de cele mai profunde sentimente ale inimii tale, vei dărui bucuros, nu bombănind. Primul om din Scriptura care a dat zeciuială a fost Avraam. De ce a făcut-o? În semn de recunoștința pentru că Dumnezeu l-a scăpat: din mâna dușmanului care dorea să-l nimicească.

Pe tine te-a scăpat Dumnezeu? Te-a binecuvântat? Atunci arată recunoștință oferindu-i ceea ce-l aparține!

15 August-NU MAI CÂRTI! (1)

„Faceți toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14)

O doamnă care lucra la postă a fost abordată de un client cu următoarea rugăminte: „Nu știu să scriu. Ați putea să completați această vedere pentru mine?” După ce a scris adresa si un scurt mesaj funcționara l-a întrebat: „Ați mai dori si altceva să fac pentru dumneavoastră, domnule?


Omul s-a gândit o clipă si a spus: „ Da, ați mai putea adăuga un P.S. și să scrieți: „Scuză-mi, te rog, scrisul neîngrijit”. Asta da mulțumire! Biblia spune: „Faceți toate lucrurile fără cârtiri” fiindcă in caz contrar vei ajunge:

1) Să te rănești singur. Cârtirea duce la mânie și la depresie. Dumnezeu te iubește si El nu dorește să te rănești singur.

2) Să-L rănești pe Dumnezeu. Cârtirea pune la îndoiala grija lui Dumnezeu, caracterul si competenta Sa. In realitate, ceea ce spui tu sună așa: „Doamne, ai avut ocazia să-mi îndeplinești cererile si ai ales să n-o faci”.

3) Să-i rănești pe alții. Vorbele tale ii afectează pe cei din jurul tău si nimănui nu-i place să petreacă timp cu un membru din brigada descurajatorilor. Cârtirea îti satisface temporar firea egoistă, dar nu schimbă nimic. Când te plângi, îți justifici suferința fără să câștigi nimic. Dar iată vestea bună: Biblia spune: „Poporul a cârtit in gura mare… zicând că-i merge rău” (Numeri 11:1).

Tu nu ai fost un cârcotaș de la început, te-ai molipsit pe parcurs, dar prin harul lui Dumnezeu poți deveni o persoană mulțumitoare! Odată ce îți recunoști obiceiul de a bombăni si de a căuta vinovatul, vei avea posibilitatea să ți-l schimbi cu altul mai bun.

Un obicei prost e ca un pat moale; e ușor să te așezi pe el, dar e greu să cobori din el. Așadar, daca ti-ai făcut obiceiul de a te cârti – scapă de el!

13 August-CUM STAI CU VORBIREA TA LĂUNTRICĂ?

„Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)

Când John Roebling a conceput un proiect pentru construcția unui pod între Manhattan și Brooklyn, experții au considerat că este imposibil. Ei au fost de părere că un pod pe o asemenea distantă nu poate rezista la vânturi și la curenți. Roebling, însă, nu s-a dat bătut și împreună cu fiul său, Washington, s-au apucat de lucru. Apoi,’ chiar când construcția era pe punctul de a începe, Roebling a murit într-un accident subacvatic care i-a afectat fiului său creierul, făcându-l incapabil să meargă sau să vorbească.


Opinia predominantă era ca proiectul să fie abandonat, dar Washington Roebling era hotărât să îndeplinească visul tatălui său. El a dezvoltat un sistem de comunicare bazat pe atingerea cu degetul a brațului soției sale prin care transmitea ideile sale inginerilor de proiect. Timp de treisprezece ani, aceasta a fost modalitatea prin care a supravegheat construcția – și în 1883 prima mașină a traversat podul Brooklyn.„Imposibilul” devenise realitate!

Te confrunți și tu cu o situație imposibilă acasă, la serviciu, pe plan financiar sau într-o relație? Dacă este așa, ceea ce îți spui ție însuți are o mare însemnătate. Vorbirea ta lăuntrică te conduce spre bucurie sau spre nefericire. Iți dai seama unde se află credința ta din ceea ce-ti iese pe gură: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui” (v. 45).

Un pastor spune: „Când ești sub presiune, ceea ce scoți pe gură te înștiințează dacă trebuie să faci anumite schimbări. Când dorești ca un lucru să se arate în omul din afară, strânge Cuvântul lui Dumnezeu în omul dinlăuntru.

Hrănește-te zilnic din Cuvânt și odată ce-l crezi, vei ajunge să-l rostești și când începi să-l rostești, întreaga ta ființă va reflecta comoara Cuvântului Său din tine”.

11 August-CHEMAT SA FII PREOT (1)

„Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru” (Apocalipsa 5:10)

loan scrie: „ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru” (v. 9-10).


Din moment ce suntem chemați să fim „preoți”, să vedem care sunt implicațiile acestui lucru: Preoții și-au desfășurat lucrarea în lumină. Imaginează-ți Cortul întâlnirii din Vechiul Testament. Preoții își petreceau majoritatea timpului cu oamenii din curtea exterioară, care era iluminată de lumina zilei. O perioadă mai scurtă de timp și-o petreceau în curtea interioară, unde stătea un sfeșnic cu șapte brațe, denumit menora, care lumina tot timpul o masă cu pâinea pentru punerea înainte.

Apoi, o dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor, unde lumina prezenței 28 glorioase a lui Dumnezeu era atât de intensă că era denumită „șekina”. Așadar, când Dumnezeu te cheamă în lucrare, îți vei petrece majoritatea timpului în curtea exterioară, împlinind nevoile oamenilor. Din când în când, vei intra în curtea interioară, unde lumina Duhului Sfânt te va ilumina prin Cuvântul Său și îți va da ceva de transmis care merită să fie ascultat.

În vremuri de criză, însă, când înțelepciunea omenească nu are capacitatea de a rezolva problema, va trebui să intri în Sfânta Sfintelor și să primești acea lumină care vine numai de la Dumnezeu însuși. Și oamenii vor ști că ai fost acolo, deoarece, ca și în cazul lui Moise, când vei ieși afară, ei vor vedea schimbarea.

A fi preot este o chemare înaltă. Dar Dumnezeu e cel care ți-a făcut-o și dacă ești dispus să plătești prețul, vei putea duce cu tine sentimentul prezenței Sale pe oriunde vei merge.

10 August-STII SA MUSTRI SI SĂ PRIMEȘTI MUSTRAREA?

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase (Proverbe 27:8)

Cuvântul „mustrare” nu este unul care să ne facă să ne simțim în largul nostru. Uneori, el ne amintește de părinții noștri cu sprâncenele încruntate si de consecințele dureroase care urmau. Sau ne duce cu gândul la riscul distrugerii unei relații și nu la posibilitatea de a o întări și de a o dezvolta.


„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase”. Fiecare dintre noi are nevoie de cineva care să-i spună adevărul, pentru că acela are o vedere obiectivă acolo unde noi avem orbul găinii. Da, e posibil ca cineva să reacționeze defensiv, dar e posibil si ca persoana să fie încântată și să-și dea seama că îți pasă mai mult de starea ei de bine pe termen lung decât de reacția de moment. Mustrarea venită dintr-un suflet iubitor și nu din atitudinea cuiva care se simte auto-îndreptățit și care știe ce e cel mai bine este, de obicei, bine primită.

Dacă cealaltă persoană simte că ești preocupat în mod sincer de ea și că-ți dorești o relație mai bună, e posibil să ia în considerare ceea ce ai de spus și să fie deschisă la schimbare. Gândește-te la curajul de care a dat dovadă proorocul Natan când l-a confruntat pe David referitor la păcatul său cu Batșeba.

Ca rege, David avea putere de viață și de moarte asupra lui, însă Natan îl iubea pe David prea mult ca să lase păcatul să-i fure destinul. Deseori, Dumnezeu ne folosește pe unii în viețile altora pentru a ne pune din nou pe calea îngustă și totuși îmbelșugată a destinului pe care El l-ă pregătit dinainte pentru noi.

Privind în urmă, David a putut spune: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmul 119:67).

Sunt clipe în care înțelepciunea spune: „vezi-ți de treaba ta și nu te amesteca”, iar alteori, tot ea îți spune: „pentru că îi iubești, implică-te”.

09 August-UNEORI ESTE NEVOIE DE MUSTRARE

„Du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18:15)

Domnul Isus a spus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău”. Mustrarea cuiva necesită trei lucruri: caracter, curaj si precauție. Să ne uităm la fiecare:


1) Caracter. Datorită faptului că Isus se simțea în siguranță datorită identității si caracterului Său ca si Fiu al lui Dumnezeu, El a putut renunța la nevoia de a fi pe placul celor din jurul Său si de a fi acceptat de ei. Când ceea ce ești își are temelia în Hristos și în ceea ce te-a creat Tatăl tău ceresc să fii, primești libertatea de a-i mustra pe oameni fără a te îngrijora de respingere sau de consecințe negative.

2) Curaj. Fariseii aveau puterea de a submina reputația lui Hristos, ceea ce, în final, â dus la moartea Sa pe cruce. Cu toate acestea, însă, El ie=a spus adevărul. Si tu trebuie să faci la fel. Trebuie să fii dispus să-ți iei crucea și să-L urmezi, chiar si atunci când asta înseamnă să riști o ceartă și să te confrunți cu sentimente rănite. „A mustra” înseamnă a sta în fata cuiva, a-l privi în ochi și a te confrunta cu problema în mod sincer și cu dragoste pentru că pui pret pe relație.

3) Precauție. Asigură-te că urmărești momentul ales de Dumnezeu, nu de tine. E usbr să te folosești de un curaj fals sau să bravezi pentru a-i provoca pe ceilalți pentru a obține ceea ce dorești. E ușor să pretinzi că mustrarea este necesară, când de fapt tu dorești controlul.

Nu, tu trebuie să-L rogi pe Dumnezeu să-ți arate când și cum să-i mustri pe ceilalți. Scopul tău trebuie să fie întotdeauna acesta; împăcarea și refacerea relației. Așadar, „du-te și mustră” dacă trebuie!

08 August-VISUL TAU E DE VÂNZARE?

„Voi.. v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)

In filmul: „Up in the Air [Sus, în aer]”, actorul George Clooney este angajat de o mare companie să se ocupe de concedieri. Datoria lui este să-i dea afară pe oameni. La un moment dat, când era pe cale să concedieze un manager, Clooney observă în CV=ul acestuia că avea pregătire ca si bucătar francez.


In timp ce managerul își exprimă disperarea din cauza pierderii locului de muncă, Clooney îi amintește de visul său original, de-a fi bucătar și îi adresează următoarea întrebare, punându-l pe gânduri: „Când ai început să lucrezi în companie, cu cât ai fost plătit ca să renunți la visul tău?” In acel moment, managerul și-a adus aminte de perioada în care a decis să accepte un pachet salarial constant în schimbul a ceea ce-și dorea cu adevărat să facă în viață.

Faci și tu la fel? Trebuie să înțelegi un lucru: în ziua în care te-ai născut, Dumnezeu ți-a pregătit o cale pe care să mergi și o misiune pe care s-o îndeplinești. Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este aceasta: „situația grea prin care trec acum este cumva o ocazie pe care mi-o oferă Dumnezeu de a mă întoarce și de a-mi împlini visul pe care mi l-a dat El de la bun început?”

Privind în urmă la cel mai dureros capitol din viața sa, când a fost trădat de familie, losif a spus: „Voi…v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine”. Cea mai mare pierdere pe care a suferit-o losif, l-a condus spre împlinirea visului pe care i l-a dat Dumnezeu de la început.

Este asta și istoria ta? Ți-ai dat seama oare că te-ai mulțumit cu ceva mai puțin, iar acum Dumnezeu îți mai dă o șansă; șansa de a face lucrul pentru care te-a pus aici pe pământ?

07 August-SEMNELE VREMURILOR (4)

„Evanghelia … va fi propovăduită în toată lumea” (Matei 24:14)

Domnul Isus ne-a spus că atunci când vom vedea calamități și apostazie să nu ne lăsăm cuprinși de frică întrucât toate acestea sunt semnele iminentei Sale reveniri. „Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. Evanghelia aceasta a împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” (v. 13-14).


Toate profețiile referitoare la prima venire a lui Hristos s-au împlinit în cele mai mici detalii și la fel va fi cu toate profețiile referitoare la cea de-a doua Sa venire. Mandatul nostru este să ne implicăm în lucrare, să ne rugăm, să dăruim și să ducem Evanghelia în toată lumea – atunci va reveni Hristos.

Deși biserica este risipită precum armata lui Ghedeon, iar lumea este într-o stare de răzvrătire, nu porni la atac. „Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El. Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul, care își vede împlinirea planurilor lui rele” (Psalmul 37:7).

Mâna lui Dumnezeu se află încă pe cârmă. „Cel Prea înalt stăpânește peste împărăția oamenilor” (Daniel 4:17). Evită optimismul visătorului. Deși, poate, ca persoană, ai parte de binecuvântări, ordinea lumii așa cum o știi tu va continua să se dezintegreze. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te alături pesimiștilor și să declari în gura mare: „Cade cerul pe noi!”

Nu te alătura pozițiilor extreme, precum negarea oarbă sau panica strigătoare la cer. Când bombele celui De-al Doilea Război Mondial au făcut orașul Varșovia una cu pământul, numai scheletul unei instituții a rămas în picioare pe strada principala a orașului. Aceasta a fost Societatea biblică britanică, iar pe pereții clădirii se putea citi clar: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35).

06 August-SEMNELE VREMURILOR (3)

„Vă vor omorî… pentru Numele Meu” (Matei 24:9)

Domnul Isus le-a spune ucenicilor Săi: „vă vor da să fiți chinuiți, și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții, și se vor urî unii pe alții. Se vor scula mulți prooroci mincinoși, și vor înșela pe mulți. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci” (v. 9-12).


Să remarcăm cuvintele ..vă vor omorî“! Raiul este plin de oameni care au împlinit deja această profeție – dar ura împotriva creștinilor nu a dispărut. Vocea Martirilor, o agenție creștină care apără libertățile religioase, afirmă ca în ultimul secol au fost uciși pentru credința lor mai mulți urmași ai lui Hristos decât în toate celelalte secole la un loc.

Mișcarea de evanghelizare mondiala raportează o medie de 165.000 de martiri pe an, de peste patru ori mai mulți decât numărul martirilor din secolul trecut. Astăzi, statele care facilitează libertatea religioasă experimentează o mânie crescândă față de creștini. Profesorii nu întârzie să-i ridiculizeze pe studenții care cred Biblia. Crainicii emisiunilor de dezbateri de la televizor îi denigrează pe oamenii credinței.

Ne putem aștepta ca persecuția să crească, iar când se va întâmpla lucrul acesta, cei cu convingeri fragile se vor prăbuși, iar , ,dragostea celor mai mulți se va răci” (v. 12). Cei cu inima împărțită vor deveni cei cu inima împietrită. Clandestinii spirituali îsi vor abandona posturile. Mulți dintre cei care frecventează biserica vor fi demascați ca „lupi în piei de oi”. Ei nu doar că-și vor părăsi credința, dar vor face ca viața celor credincioși să fie nefericită.

Când se vor întâmpla lucrurile acestea, Domnul Isus ne-a sfătuit: „vedeți să nu vă înspăimântați” (v. 6). Când perspectiva se întunecă, „fericita nădejde” din (Tit 2:13) a revenirii lui Hristos ne va liniști frica.

05 August-SEMNELE VREMURILOR (2)

„Războaie si vesti de războaie” (Matei 24:6-8)

Domnul Isus a spus: „Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va seu a împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”.


Oamenii care au suferit în timpul celor două războaie mondiale nu le este greu deloc să înțeleagă cuvântul „războaie”. Dar timp de mai bine de șaizeci de ani, copiii și nepoții lor au avut un concept limitai a ceea ce a însemnat războiul. Pentru ei, războaiele se desfășurau în principal în anumite regiuni și în alte țâri, dar nu în locurile lor natale. Apoi a venit 9/11 (9 septembrie) și americanii au început să înțeleagă cuvintele: „oamenii își vor da sufletul de groază” (Luca 21:26).

Unele date calendaristice vor rămâne mereu în amintirea noastră. Cum ar fi ziua în care a fost asasinat președintele Kennedy si cea în care trei mii de oameni au pierit la World Trade Center. Astăzi, concepția politică este că dacă ne luptăm pentru combaterea terorismului „din alte părți”, nu vom fi nevoiți să ne luptăm împotriva lui aici acasă. Nu te lăsa însă înșelat.

Granițele vor avea întotdeauna nevoie de puncte de control. Corespondenții pe tema războiului vor avea mereu locuri de muncă. Lumea nu va cunoaște niciodată pacea de durată de partea aceasta a cerului. Domnul Isus a spus: „toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”.

Nu te descuraja! Dumnezeu încă șade pe tron. Planul Său încă se duce la îndeplinire. Chinurile de moarte ale vechii rânduieli în care trăim sunt „durerile facerii” unei noi și glorioase rânduieli; revenirea lui Hristos și instaurarea împărăției Sale.

Un vechi mottou al Companiei de asigurări Prudential spune: „la-ți o parte din stâncă”. Când te încrezi, însă, în Domnul Isus în ceea ce privește siguranța ta, ai parte de toată stânca!

04 August-SEMNELE VREMURILOR (1)

„Care va fi semnul venirii Tale” (Matei 24:3)

Când ucenicii L-au întrebat pe Domnul Isus: „care va fi semnul venim Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” (Luca 24) El le-a răspuns că lucrurile vor merge din rău în mai rău. Apoi, El a adăugat următoarele cuvinte: „vedeți să nu vă înspăimântați” (v. 6).


Cuvântul „înspăimântat” e un cuvânt pe care l-a folosit Isus numai în această împrejurare; el înseamnă „a urla, a striga tare”. In esență, El a spus următoarele: „nu vă pierdeți cu firea când vor avea loc nenorociri”. In următoarele zile ne vom uita la câteva dintre semnele despre care Domnul Isus a spus că vor anunța a doua Sa venire.

Unul dintre semne este: înșelătoria spirituală. „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți” (v. 4-5). Să observăm că mulți vor fi înșelați, la fel cum vor fi și mulți înșelători.

Domnul Isus a spus totodată că ei vor veni „în Numele Meu”, dându-se drept lucrători ai lui Dumnezeu și pretinzând statut special si spiritualitate superioară. Ei se vor lăuda că dețin informațiile celor inițiați și își vor împodobi învățăturile cu exprimări precum „Dumnezeu mi-a spus”, implicând faptul că ei au acces la informații la” care oamenii de rând ca și tine nu au. Nu te lăsa amăgit! Domnul Isus ne-a mai avertizat: „se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni…să înșele…chiar și pe cei aleși” (v. 24).

Mulțimi de oameni și minuni – când le vei vedea, fii cu băgare de seamă. Diavolul le poate falsifica pe ambele. Fii sârguincios în cunoașterea doctrinei Biblice.

Concentrează-te asupra unei întrebări: „Această persoană îi direcționează pe ascultători spre Isus?” Pe cupola lumii există loc doar pentru un singur nume – și acesta este al Domnului Isus!

03 August-GOLUL PE CARE DOAR DUMNEZEU ÎL POATE UMPLE

„In El avem viața, mișcarea și ființa” (Faptele Apostolilor 17:28)

lată o maximă care s-a adeverit odată cu trecerea timpului: „Inima este un gol de forma lui Dumnezeu și numai El îl poate umple”. în cartea sa:

„Through the Valley of the Kwai: From Death-Camp Despair to Spiritual Triumph [Prin Valea Kwai: de la disperarea din lagărul morții la triumf spiritual” – n.tr.],

Emest Gordon scrie despre soldații americani luați prizonieri, torturați și înfometați de japonezi în Peninsula Malay în timpul celu i De-al Doilea război Mondial. Drept consecință, ei au început să se comporte ca animalele, zgâriindu-se, luptându-se și furând hrană. In efortul lor de a readuce lucrurile la normal, grupul s-a hotărât să citească Noul Testament.

În timp ce Gordon li-l citea, ei l-au primit pe Hristos și această comunitate de sălbatici a fost transformată într-o comunitate a dragostei. Iar acest lucru a fost posibil deoarece Dumnezeu trăiește în Isus si Isus dorește să locuiască în inimile celor care se încred în El.

Domnul Isus oferă bucurie, pace, b viață transformată si siguranța vieții veșnice tuturor acelora care își pun încrederea în El. Așadar, tu cu ce încerci sa umpli golul din viața ta? Cu posesiuni materiale? Cu substanțe care să te bine-dispună? Cu relații intime? Cu succesul în carieră? Cu goana după dezvoltare intelectuală? Cu distracții?

Ai putea foarte bine să renunți la toate acestea acum pentru că ele nu vor funcționa! Pavel a explicat lucrul acesta filozofilor din Atena în felul următor: „Dumnezeu…a făcut lumea și tot ce este în ea…El…dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii…să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa” (v. 24-28).

Versurile unei cântări spun așa: „Numai Hristos ne poate împlini; Și al său Nume ne poate ferici. în Tine, Isuse, am găsit iubire! Viată si veșnică fericire”.

Nu te ține de oameni...

"Sunt dependentă de iubire. De mică sunt așa. Îmi încolăcesc brațele în jurul inimilor și le țin acolo cu toată puterea. Doar că diferența dintre acum și aveam părul bălai stă în faptul că acum oamenii pleacă.

Da, plecăm fără să ne uităm în urmă. Și până la urmă poți acuza pe cineva că nu îți răspunde cu aceeași monedă când vine vorba de a iubi?


Oamenii sunt în căutarea a ceva mai bun, mereu doresc să descopere ceva nou, ceva îmbunătățit. Te-au găsit pe tine, te țin pentru o vreme și apoi privesc la fel ca David în altă parte. Și pleacă. Au găsit ceva mai bun. Da, mai bun decât tine. E o realitate pe care nu ne-o spunem, deoarece doare.

Așa am învățat că oamenii vor pleca, oricât de strâns te-ai ținut de ei odată. Vor pleca și nu li se va face dor.
Dar plecarea asta m-a învățat ceva:

Dor e doar atunci când cineva caută ceva mai bun în aceeași persoană. Îi e dor să te redescopere. Acest dor e dulce deoarece brațele rămân un jurul inimii.

Pentru toți ceilalți există ”ești o persoană prea bună pentru mine, dar nu suficient de bună pentru a-mi fi dor să te redescopăr.”

Adevărul e că nu vom învăța de pe o zi pe alta să nu ne mai ținem de oameni, dar vom învăța că fiecare ”dor” își are povestea lui.

Da, nu te ține de oameni, dar dacă e să o faci, ține-te de oamenii care se țin de Dumnezeu, durerea tot va fi, dar măcar lecțiile vor fi altele."

Totul este în control

Uneori, Dumnezeu te acoperă cu o noapte lungă, tocmai pentru a prețui diminețile sau pentru a-ți arăta că stelele au farmecul lor aparte, chiar atunci când crezi că sunt neînsemnate. Ele apar mereu acolo, câteodată schimbandu-si locul, dar strălucesc în fiecare noapte şi cred că asta contează cel mai mult, indiferent în ce colț de cer se află.

Poate ceri minuni, dar uiți că minunea nu este doar mutarea muntelui, ci şi urcarea lui, iar priveliștea pe care o vei vedea după ce înfrunți toate obstacolele va merita totul.
Uneori, Dumnezeu te trimite în vale, pentru a lupta, chiar dacă tu vrei să o ocoleşti. Dar uiți că în vale devii mai puternic, iar credința va fi mai mare.
Niciun pustiu nu este la întâmplare. Nicio furtună nu trece neobservată. Totul este în control, iar dacă tu nu crezi asta, Dumnezeu vrea să îți arate cum imposibilul devine posibil cu El. Cum valurile sunt oprite de un singur glas, iar paşii tăi vor pluti pe marea înfuriată. Cum vei cânta în valea plangerii, iar izvoarele vor țâşni din locurile moarte. Nu trebuie să privesti la problemă sau să te plângi de ea, ci trebuie să privești la Dumnezeu si să astepti ajutorul Lui, care vine întotdeauna. Doar să nu te grăbești.